Nam Myoho Renge Kyo

În câteva lecturi am întâlnit concepţia că sufletul alege experienţa umană pentru a se auto-realiza.

Ca oameni noi învăţăm sau aflăm despre existenţa unei părţi a noastre şi anume exprimarea noastră spirituală. Pentru mine asta a devenit reală abia la 25 de ani … în momentul în care am experimentat-o. A fost la momentul potrivit! Această uşă deschisă însă acum îmi relevă o lume extraordinară, oameni pentru care spiritualitatea reprezintă o parte integrantă şi foarte importantă a vieţii lor. E foarte interesant că o dată ce devii conştientă de anumite aspecte ale vieţii începi să le observi în jurul tău. Eu am decis să le şi caut.

Astfel am avut ocazia, împreună cu Ştefania, să cunoaştem un stagiar german venit la PATRIR pentru două săptămâni care practică budismul în cadrul Soka Gakkai International de aproximativ 5 ani de zile. Am auzit mărturia lui despre felul în care sunt organizaţi, genul de activităţi care le fac, tipul de oameni care sunt membri în districtul Dusseldorf. Cel mai important … am aflat felul în care i-a schimbat viaţa. Partea structurală şi ideologică a fost parcursă – destul de superficial – în discuţiile cu el mai mult din dorinţa de a cunoaşte cum se integrează o tradiţie japoneză în cultura germană şi în viaţa unui om vestic.

De departe însă, experienţa care a fost cel mai viu simţită a fost partea practica. Căţiva din noi am participat la o sesiune condusă de colegul nostru în care am cântat şi meditat în stilul caracteristic budismului Lotus Sutra.

Nam Myoho Renge Kyo

în mod larg însemnând: “Eu, cea care am puterea de a fi fericită prin mine însămi, mă dedic legii cauzei-efect (legii karmei).”

Am  văzut poze cu oameni din România care fac parte din SGI România. Cândva poate îi voi şi recunoaşte sau întâlni. Dacă îi ştiţi vă rog să le spuneţi că mi-ar plăcea să-i întâlnesc.

Le mulţumesc acestui grup de oameni că am împărtăşit împreună o experienţă unică. Am avut toţi această deschidere de a încerca ceva nou şi de a fi conectaţi printr-o cântare profund mistică a cărei înţelegere poate că niciodată nu o vom avea în totalitate.

Ortodoxismul creştin aşa cum l-am experimentat eu nu e foarte deschis la alte practici spirituale, cu toate astea, ştiu că există în România creştini, unii şi preoţi care nu s-ar speria dacă ar afla că practic meditaţia, că fac incantaţii budiste, că mă rog în cortul Focului Sacru de pe terenurile Mohawk sau că salut un călugar budist cu capul plecat în pământ. În esenţa şi la origine, eu cred că ne unesc dragostea, smerenia, înţelepciunea, curajul, respectul, sinceritatea şi adevărul – un set comun de valori oriunde am fi şi de orice religie sau confesiune am aparţine sau am alege sau chiar dacă nu am avea una.

Adevărata minune a vieţii sunt milioanele de feluri în care toate aceste valori se exprimă, sunt activate. Spiritul e viu şi e parte din fiecare.